Bucuroși de oaspeți
Din străfund de bloc cu muget de cablu, lift oprit la etajul cinci. Amortizat mut. Ușă deschisă, cabină descărcată, ușă închisă la loc ermetic inhalat.
Pauză.
Un pas pe preșul de la intrare. Șuierat prelung de fiert de ibric. Presiune pe butonul roz al soneriei fără nume la plăcuță. Legănată de două fire peste tencuială. Luminată pâlpâit de neonul ars pe sfert din fața ușii gri a liftului. Mirosul de lemn al ușii pe interior. Sunet de vizor deschis. De cealaltă parte conturat convex moț negru de Elvis. Trosc răsucit în broască cu cheie pregătită. Clanță clampănită, scârț de balamale, vâj de ușă deschisă. Să intre Bucurie în casă.
Luminat de două semicercuri în sus chipul cu zâmbet. Un pas peste prag cu rânjet voios și bală căzută de emoție. Ochi de bucurie cu tuse în gât. Geanta mare și neagră de instalator așezată greoi cu sunet metalic de conținut de scule. Pe corpul cuierului. Repede depozitate lângă ușă sandalele scoase pe rând cu ajutor de picior unul pe celălat. Slobode șosetele cenușii cu scame pe talpă și ușor roase la degetul al doilea. Nerăbdatoare să dea fuga la locul problemei. Doi pași acompaniați de sunete voioase de Bucurie până după colț de hol. În veceul de serviciu.
Îngenuncheat trupul masiv în fața tronului cercetează întâi burlanul din spatele scaunului de toaletă. Apoi verifică sub chiuvetă în spatele coloanei piciorului ce proptește lavoarul. Lovește scurt cu cheia mare în sifon. Strâmbă ușor din buze la sunetul afon. Pipăie ușor garnitura cu degetele. Curge? Se scarpină ușor în Elvis. Apoi sus cu sânge coborât brusc în tălpi și cu secundă de negru în ochi.
Cu ecou de veceu de serviciu tună vocea de bariton pe conductă.
- Da doamnă, trebuie schimbat! Aveți cumva o cheie de patru? Dacă aveți… Daca nu, un vecin poate? Nu? Lăsați. Ne-om descurca noi cumva.
Prognostic rezervat. Cu of de țeavă. Și cu hruf de veceu tras două etaje mai sus.
Domnul Bucur este instalatorul de familie. La orice oră din zi și din noapte când este solicitat apare. Cu marja de întârziere în funcție de urgență. Trusa de prim ajutor pe umăr. Vine și stă îndelung să cerceteze și să repare haosul țevilor din veceul de serviciu cimentate și ferecate în zid de către fostul locatar. Cu răbdare de arheolog descurcă labirintul nevăzut și întortocheat al instalației sucite de la cădiță la scaunul de toaletă și de la lavoar la scurgerea de la mașina de spălat. Pentru ca nici o țeavă nu se vede. Și sunt cimentate. Și în timp erodate și ruginite. Dar cu bucurie petrece ore în șir descifrând enigma țevilor. Optimist. Asemenea cazuri mai rar în experiența lui de instalator.
Descarcă geanta cu scule și se apucă de treabă. Apare în ușa de la bucătărie să ceară, - știți dumneavoastră, cheia…și o lanternă. Fericit se pregătește pentru coborâre. La subsol. Să închidă apa. N-o să dureze mult – ne asigură în privința vecinilor. Solemn coboară treaptă cu treaptă în aburul cald și înecăcios de boxă și canal. În adâncul conductelor și al robineților mari, al întunericului și al subteranului. Trece prin galerii cu lanterna în mână cercetând apele scurse pe pereți. Cu ecou de catacombă. Clipocește prin bălți pasagere. Pe coloana aia nu au instalator bun. Intuitiv găsește marele robinet. Cu sforțare de cârmaci îl răsucește ca pe o timonă oprind apa. Pe coloana de opt etaje. Mai cercetează sunet de șobolan fugit pe după perete. Pășește înapoi prin arcadele galeriei subterane și urcă treaptă cu treaptă. Lumina îl orbește. Revine la semicercurile din dreptul ochilor și la senzație de suprafață. Mai are de făcut o expediție în subteran în aceeași zi, nu e timp de scurs acum.
Etajul cinci, doi pași după hol, în genunchi începe bucuria. Simfonie de țevi, răsucit de cheie, înșurubat de garnitură. În jur câlți jumuliți. Miroase a negru de țeavă și a sudoare de garnitură de guzgan. A airbag ieșit pe sfert de sub cureaua domnului Bucur. Favoriți de Elvis pe care se preling brobonele de sudoare și fac pic pic în cădiță. Unde spălăm cățelul cu săpun de rufe ciot de la bunica de care stă lipit păr scurt și roșu.
O scurtă pauză de o oră în care domnul Bucur ne vizitează în bucătărie și ne povestește. Una alta. Voios. Și fericit. Se întoarce iar la lucru. Își ia masa pâine albă cu parizer pe o hartie. Câteodată primește de la noi o bere. Cu toate că în timp ce lucrează știți..nu consumă. Mai face câte-o glumă cu râset prelung din gușă de gânsac. Și se apucă iar bucuros și deconectat de conductă. Să nu îi țină prea mult pe vecini fără apă. Se scurge timpul. Țevile se dezhidratează. Și încă o pauză. Muc de țigară stins în urma de apă din șanțurile cădiței.
*
După ultima coborâre în subsol revine emoționat. Urmează proba. Curge? Pipăie delicat garnitura ferecată bine cu patentul și sufocată cu smotocei de cânepă. Nu curge. Prudent și ușor sceptic de testul trecut cu brio, își strânge sculele în geanta neagră. Mai aruncă un ochi la țeavă. Curge? Nu curge.
- N-ar trebui să mai fie probleme. Dar vedeți și dumneavoastră cum se comportă. Sifonul e curat, garnitura schimbată. Acu..nu se știe niciodată. Dați un telefon. Cât să vă coste? Păi știu si eu?… Atât e bine, doamnă? Mulțumesc. Sănătate.
Doi pași la ușă. O sandală. Apoi cealaltă. Geanta pe umăr. Zâmbet luminos ce curăță întunericul carstic dubluînfruntat într-o zi. Pupături din ochi. Gâlgâit din gușă. Moț de Elvis fericit pe după ușa liftului cu o mână fluturată în grabă. Lift încărcat coborât la parter. Ușa închisă. Patru pași după colț în veceul de serviciu. Câlți măturați și desprinși de sudoarea grasă de pe gresie. Miros greu de om mare și de șosete gri cu scame. Urme de vaselină pe săpun și pe marginea lavoarului. Un pârț în fața tronului și trei mucuri de țigară storcite în gaura emailului scobit de ochiul de apă din cădiță.
Bucurie curată.
Loading...
Lady M
Distinsa Lady M locuiește peste drum de mine în reședința de toamnă de pe strada Porții. Gardul din fier forjat ce înconjoară grădina engleză scapă pe alocuri în verde de gard viu netuns. De sub arcada de castani pică buzdugane sparte și ruginite pe aleea care pornește de la masiva poartă până la intrarea principală a conacului. Capcane.
În fundal scara principală flancată de două ghivece mari de piatră ținute pe capetele a două garguie susțin buchete de crăițe cu miros amar de pătlăgele. Ofilite. Mai jos căzut un ghiveci verde de plastic cu pământ pe fund uscat. Și rădăcini de Gura Leului. Fațada clădirii se descoperă de sub bolta de castani conturându-se masiv și sobru cu arhitectura mucegaită îmbrățișată de iedera parazită. Cu frunze ici colo roșii. Și brobonele de struguri otrăvitori în ciorchini lăbărțați.
Cladirea e mare și gri și are un balcon deasupra ușii principale. În lateral ferestre înalte. Frontonul ascuțit picură de sub streașină găinaț ud de porumbei albind pe jos fundația. Cu var lichid din spârc de târtiță pleoștită rece de jgheab din frunze ude și gheață proaspăt topită.
Ușa principală cu vitralii verzi și închisă cu un lacăt masiv cu gura de leu și clanțe mari coclite stă veșnic închisă. Intrarea sau ieșirea se face printr-o ușă de serviciu laterală care dă în stânga pe terasa din capătul scărilor cu smocuri din întâmplare de buruiană. Pe terasă stă la aerisit un balansoar putred și decolorat, umflat ici colo ca un mort înecat. Denivelat în dungi satinate și mate de vechi cocoloașe de câlți el ascunde. Un arc sărit cu paie îl trădează. Pe arc o omidă căzută încovrigă într-un fel apoi altfel trupu-i de gumă păroasă. Și verde. Cu chip negru de fum pică apoi pe lespedea înclinată. A terasei. Pe care clonc clonc se aud papuceii ei. Ai Lady-ei M.
Cu halatul pe umeri iese la aer. Să bea cafeaua. Și se așează pe un colț de balansoar că e umed și rece și fundu-i de babă îi poartă zilele-n boală. De ovare uscate. Și uter macerat în formol. Ca un pește guvid alb și poros lichid. Cafea rece și mocca din ceșcuța ciobită cu flori mov pe sub toartă lasă urme de zaț pe sub buza cea flască. Prelinse pe masa rotundă de tablă proptită într-o rână cu o bucată de carton sub picior.
După cafea se destinde și își citește corespondența. Adusă de către valetul de Inimă Neagră într-o urnă de plumb. Multele plicuri îi dau de gândit. Are de tras sfori pentru unul sau altul. De păgubit pe altul și de înțeles către altul. De sortit pentru unul, de sorocit pentru altul. De tăiat pentru unul, și de luat de la altul. De furat de la unul, de plâns pentru altul.
Valetul de Inimă Neagră îi întinde un receptor pe care îl pune la gură chemându-și șoferul. Să o treacă peste râul din spatele casei cu vâsla ușor.
Loading...
Depou
Mama cea mare îi luase mamei un loc de viață în strada Lavandei. Să păstreze mirosul din săculeții de tifon cu levănțică pe care îi dosea prin ungherele ascunse ale șifonierului cu trosc la ușă. Lavandă doar cu numele, că plante la bloc mai greu se cresc.
Levănțica din tifon era la mare prețuire în șifonier că alunga moliile și făcea să miroasă hainele frumos. Asta până să apară naftalina cu mirosul excitant și toxic ca cel de acetonă, îmbătător perfid și mortifer.
Pe care o punea la plapuma de lână din lada de la recamier cu ecou de sicriu, sau prin buzunarele hainelor agățate pe umeraș din dulap. Siluete înșirate ca nevestele lui Barbă Albastră agățate în cuier. În serie. Fără chip. Chipiul și pălăriile de mort erau sus în compartimentul de sus al dulapului. Mai greu ajungeam acolo, trebuia să mă cațăr pe un scăunel pus pe un alt scaun mai mare. Și acolo mirosea a naftalină și a căciuli groase de lână și de blană.
În șifonier mă băgam adesea și stăteam agățată de bara de umerașe. Mă ascundeam și îmi era bine. Îmi imaginam că mă plimb cu autobuzul. Aveam mijloc de transport în comun cu oprire chiar în camera mea. Și plecam de acolo cu cadavrele agățate. Îmi băgam nasul în gulerele de piele care miroseau a tăbăcar negru și a rânced. Ușor a naftalină. Îmi cuibăream obrajii în gulerele de blană de vulpe polară cu gheruțe atârnate și cu miros împăiat.
“Balon”. Se numea o haină de ploaie. Unde-i balonul?-mă întrebam. Oare se umflă ca un costum de cosmonaut? Era un balonzai(d). Și avea o culoare ștearsă însă cu reflexii în lumină ca dârele de petrol din apă, multicolor toxic. Balonul bunicii.
Pardesiul celeilalte bunici. De stofă verde. Țeapăn și serios cu nasturi mari ca niște ochi de bou. Accesorizat cu gheruțele de vulpe polară. În dulapul de sus se afla și căciula dar din altă vulpe polara. După modelul pardesiului aveam și eu unul mic și verde. Tot din stofă. Numai că paltonașul meu avea și glugă și nu puteai să-i pui guler de vulpe că eu eram copil și trebuia să port fular de lână gri. Și aveam mănușile cu un deget trase pe dupa gât de o sfoară care mă mânca la ceafă că era de lână răsucită, ca să nu le pierd.
O haină de piele bărbătească neagră ca de membru de partid. Cu cordon și cu fular de lână în carouri roșii sau eșarfă de mătase cu modele grena. Ascunse în mânecă. Și pe cap căciula de astrahan. Se poate sa fi fost ale bunicului.În buzunar un tichet vechi de tramvai perforat la un capăt cu trei găuri pe diagonală.
Loading...
Șuba
Șuba lui tata de șantier mirosea a benzină și a el. Un miros puternic de îmi venea să vomit de emoție. Greoi și plăcut. De bărbat. Miros de muncă în aer liber, de fire electrice și de uleiuri de mașină. De benzină și petrol. De șuruburi și piulițe. Patent și chei. Sacâz și brichetă. Tutun și mustață.
În buzunar o poză. Cu mine mică la bunica în colțul casei pe sanie și cu un lighean de cireșe în spate. Și zâmbind cu palmele împreunate pe sub un genunchi. (Pe spate scris “1987. Un zâmbet frumos pentru tata”). Deschizând șuba caut în buzunarele interioare. Nu găsesc nimic. Îmi vâr nasul mai adânc, mai înăuntru. Mirosul lui de om mare cu petrol în zori. Mai aproape pieptul gol si păros și cald. Sânul patern ascuns printre fire de par. Piept de om. Nu mirosea dulce a țâță de mama, ci a tata. Tata era puternic și eu la fel ca el, alaptată de el. Palmele-i moi și netede. Pulsul crescut. Respirația grea cu păr în nas. Mustața. Mă jucam cu mâinile și îl trăgeam de nas.
Alăptata lu’ tata. Patern Sfârc datu-mi-ai un strop alb de nimic.
*
Mergeam cu dricul cu veșminte, ca o căruță de bâlci cu boarfe, și mă opream pe jumătate asfixiată și drogată de mirosul de naftalină și de tata. Năvăleam la aer satisfacută. Mă întorceam în pat și de acolo priveam cu un ochi modelul de pe ușa de la șifonier care aducea a piatră funerară. Ca pe trunchiurile relicve cu minuni de mănăstiri se deslușea în textura furnirului o siluetă subțire de bătrân cocoșat care semăna cu preotul care îi căsătorise pe mama și pe tata. Cel din pozele alb negru. Silueta avea și straie preoțești, numai că era la negativ, fiind mai deschis pe roșcatul lemnului.
Mă suiam iar în autobuz, pentru a coborî la a doua stație. La locul de muncă – ghișeul unde primeam banii de chirie. Eram casieră la rate de case. Cu mamaia mergeam adesea să plătim rata de casă, și intrigându-mă nespus, m-am hotarat să îi recuperăm pe altă cale. Era simplu. Doar schimbam rolurile.
În spatele biroului pe rafturile joase îmi desenam pe plafonul din spate semicercul ghișeului, aveam un caiet în care notam cine a plătit chiria, bani desenați din hârtie, o buretieră chiar improvizată dintr-un capac de borcan cu vată umedă. Ce fericită am fost când am primit o buretieră reală! Dar când mă jucam cu ștampila! Mai venea mama acasă cu hârțoage de contabilitate și eram fericită să șterpelesc mașina de calcul și să număr banii.
Loading...
Magazin Istoric
Cu poftă nebună pe ploaie bătrână.
Între paginile cu crustă de ploaie nebună din magazinul istoric nr. 45 anul 1973, cu fresca lui Mihai Viteazul pe copertă uitându-se posac pe sub calpac, bătrâna punea banii la presat. Că de crescut nu creșteau.
Revista o vâra sub șifonier și o lua de acolo periodic să verifice tezaurul. Numărând banii. Scuipa între degete să le umezească și număra în șoaptă. Începea cu 5..6..7 op, no, zeș, nșp, dșp, tr, pșp, șnșp și tot așa. Șuiera printre dinți ca o mașină de numărat bani înfundată cu bancnote. Treierătoare de lei vechi unsuroși și albaștri cu Bălcescu pe ei. Giulgiu de leu paraleu cu mască de zmeu-vodă prin lobodă.
Mirosul unsuros îi gâdila perii din nas și o făcea să saliveze ca să scuipe din nou pe ei, să-i numere mai ușor. Mix de salivă din gurile foștilor stăpâni, mix de picuri de numărat. Din vârful buzelor țuguiate, pțiuprt. Un jet de salivă printre dinți i-ar fi deteriorat. O flegmă pe fața lui Vladimirescu, o bală pe Cuza.
Cu ploaie în gură de poftă nebună.
Loading...
